Distribuie

Percepția noastră este că creierul este multitasking și că putem să facem mai multe treburi în același timp1. De fapt, atunci când facem mai multe sarcini intercalate, atenția noastră se schimbă rapid de la un subiect la altul, ceea ce în timp real pare concomitent2.

Aceste schimbări de focalizare au un cost energetic și temporal, iar până la urmă cheltuim mai mult timp și energie pentru a efectua mai multe treburi „simultan” decât dacă le-am fi abordat secvențial.

header

E important aici de precizat că articolul se referă la treburi complexe și stufoase, nu la treburi simple pe care le cunoaștem de multă vreme. De exemplu, lucrezi la un articol despre problemele macroeconomice ale României în 2026 și ești întrerupt de un email al companiei de telefonie care-ți oferă un nou plan pe care trebuie să-l consulți. Acest tip de schimbare este foarte costisitor.

La polul opus, ar fi situația în care gătești, discuți cu un prieten la telefon și în fundal e un TV cu niște știri. Poți fi capabil să fii atent să nu ți se ardă omleta, să-l asculți pe prieten povestind ce i s-a întâmplat azi-noapte în club și să reții de la știri că moțiunea de cenzură n-a avut succes.

Și dacă tot suntem la aceste precizări, trebuie menționat că presupusa abilitate a femeilor de a face mai multe treburi în același timp, în comparație cu bărbații care ar fi slabi la așa ceva, NU este un fapt demonstrat3. E doar o presupunere. De altfel, un studiu din 2013 arată că părerea oamenilor despre abilitatea lor de a gestiona mai multe treburi în același timp nu are nicio legătură cu performanța măsurată în mod riguros, iar cei care fac cel mai des așa ceva în viața de zi cu zi au avut rezultate ceva mai slabe1.

În 1995, Rogers și Monsell, doi cercetători de la Universitatea Cambridge, au cronometrat ce se întâmplă atunci când o persoană trece de la o sarcină simplă la alta4. Participanții clasificau pe rând litere și cifre, într-o ordine cunoscută dinainte. Fiecare schimbare a întârziat răspunsul cu 40-350 de milisecunde, iar o parte din întârziere a rămas chiar și atunci când participanții au avut mai mult de o secundă de pregătire. În 2001, Rubinstein și colegii au arătat în 4 experimente că întârzierea crește odată cu complexitatea regulilor5.

Mărimea costului depinde de interferența dintre cele două sarcini. În experimentele din 1995, schimbarea a costat aproape dublu atunci când stimulul conținea elemente din ambele sarcini (289 față de 161 de milisecunde). În 2003, Yeung și Monsell au confirmat rolul interferenței6. Când sarcinile împărțeau aceiași stimuli și aceleași răspunsuri, revenirea la sarcina mai exersată a costat mai mult decât trecerea la cea nouă, iar atunci când interferența a fost redusă, raportul s-a inversat.

În 2009, Sophie Leroy a studiat urma pe care o lasă prima sarcină în minte și a numit-o „reziduu de atenție”7. Studenții din experimentele ei au lucrat 5 minute la un joc de cuvinte, apoi au trecut la evaluarea unor CV-uri. Într-un experiment, gândul le-a rămas la joc tuturor, cu excepția celor care îl terminaseră sub presiunea timpului. În al doilea experiment, grupul aflat în aceeași situație a reținut circa 65 de idei din CV-uri, față de 44-47 în celelalte grupuri. O sarcină lăsată neterminată îl urmărește pe om în următoarea.

În contextul din ziua de azi, în care unii încearcă să rezolve probleme complexe, în același timp schimbând frecvent ferestre pentru a citi un mesaj sau email, pentru a afla ce mai e nou pe peretele de social media, în timp ce televizorul, un live Twitch sau un joc video stau mereu deschise în fundal, e lesne de înțeles că eficiența va scădea dramatic.

Doar prin amenajarea mediului de lucru, astfel încât sursele de distragere să fie reduse la minimum, un individ poate câștiga enorm în calitatea rezultatului muncii sale și în timpul de execuție. Cu cât mai lungă este perioada de concentrare, cu atât mai bine. Carl Jung este faimos pentru obiceiul său de a se izola timp de mai multe săptămâni într-un turn de piatră din Elveția, fără electricitate, pentru a se concentra pe deplin asupra unui material nou. Nu toți avem acest lux. Cei mai mulți dintre noi nu ne putem izola nici măcar câteva ore fără să fim obligați să răspundem la un mesaj, la un email sau la telefon. Însă fiecare poate încerca reprize de muncă profundă, cu durate pe măsura posibilităților. Poate unii își permit 3 ore, alții doar 30 de minute. Importante sunt ideea și decizia de a respinge orice element deranjant în acel interval.

„Ok, dar articolul nu mi se aplică pentru că jobul meu e ușor și cu treburi de rutină”. Aici am două remarci. Dacă-ți place acest job, ai fi mai câștigat dacă l-ai transforma într-o meditație și te-ai concentra la fiecare acțiune, fiind prezent în moment, chiar dacă o faci a mia oară. Dacă nu-ți place jobul, mai bine îți cauți altul, în loc să-ți umpli timpul cu distracții pentru a nu te mai gândi cât de banal și plictisitor e. Pe de altă parte, trebuie să iei în considerare faptul că dacă e o treabă simplă și repetitivă, sunt șanse mari să fie automatizată (dacă interesul comercial există). Asta înseamnă că în viitorul apropiat poți fi înlocuit de o mașină.

Despre costurile multitaskingului, despre calitățile care ne vor face relevanți în viitor și despre multe altele discut în programul Focus, Zen și IQ++8.

Referințe


  1. Sanbonmatsu DM, Strayer DL, Medeiros-Ward N, Watson JM (2013) — Who multi-tasks and why? Multi-tasking ability, perceived multi-tasking ability, impulsivity, and sensation seeking | PLoS ONE 8(1):e54402. PMID 23372720. DOI 10.1371/journal.pone.0054402 | https://doi.org/10.1371/journal.pone.0054402 ↩︎ ↩︎

  2. Sigman M, Dehaene S (2008) — Brain mechanisms of serial and parallel processing during dual-task performance | Journal of Neuroscience 28(30):7585-7598. PMID 18650336 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18650336/ ↩︎

  3. Hirsch P, Koch I, Karbach J (2019) — Putting a stereotype to the test: The case of gender differences in multitasking costs in task-switching and dual-task situations | PLoS ONE 14(8):e0220150. PMID 31412048. DOI 10.1371/journal.pone.0220150 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31412048/ ↩︎

  4. Rogers RD, Monsell S (1995) — Costs of a predictable switch between simple cognitive tasks | Journal of Experimental Psychology: General 124(2):207-231. DOI 10.1037/0096-3445.124.2.207 | https://doi.org/10.1037/0096-3445.124.2.207 ↩︎

  5. Rubinstein JS, Meyer DE, Evans JE (2001) — Executive control of cognitive processes in task switching | Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance 27(4):763-797. PMID 11518143. DOI 10.1037/0096-1523.27.4.763 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11518143/ ↩︎

  6. Yeung N, Monsell S (2003) — Switching between tasks of unequal familiarity: the role of stimulus-attribute and response-set selection | Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance 29(2):455-469. PMID 12760628. DOI 10.1037/0096-1523.29.2.455 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12760628/ ↩︎

  7. Leroy S (2009) — Why is it so hard to do my work? The challenge of attention residue when switching between work tasks | Organizational Behavior and Human Decision Processes 109(2):168-181. DOI 10.1016/j.obhdp.2009.04.002 | https://doi.org/10.1016/j.obhdp.2009.04.002 ↩︎

  8. Focus, Zen și IQ++ (program) | https://focalizare.eu/ ↩︎

Distribuie articolul:

Despre autor

Adrian-Călin Țurcanu
Cercetător Independent în Biochimia Nutriției
Autorul programului Focus, Zen și IQ++

Articole Asemănătoare